Animals_for_ever
Un animal după definiţia clasică este o vieţuitoare (fiinţă vie) care nu poate produce energia necesară prin fotosinteză fiind nevoit să se hrănească cu plante sau animale, necesitând oxigen pentru respiraţie.
Cele mai multe animale au organe de simţ necesare deplasării nefiind legate de un loc ca plantele. Ştiinţa care se ocupă cu studiul animalelor este zoologia. Din punct de vedere taxonomic regnul animal este o subîmpărţire în biologie a vieţuitoarelor în regnul vegetal (plantele) şi regnul animal, eucarioten, care sunt diferenţiate de regnul vegetal prin faptul că celula nu mai are un perete celular ci numai o membrană celulară. In mod uzual animalele sunt considerate (Metazoa) (pluricelulare) cu toate că pe arborele filogenetic apare şi grupa Protozoa care nu este o grupă monofiletică limitată, ci cuprind şi alge care ar aparţine după unii plantelor.
I_Love_Animals Administraor - iubitor de animale si plante Din: Animalia
Postari: 212
Vaca este un animal domestic, membru a subordinului Ruminantia, rumegătoarele, familia Bovidae. Vacile sunt crescute pentru carne, piele, şi lapte, şi ca animale de tracţiune.
Cuprins [ascunde] 1 Descrierea speciei 2 Hrănirea 3 Înmulţirea 4 Utilizări în economie 4.1 În România 4.1.1 Până în 1989 4.1.2 Perioada 1989 - 2003 4.1.3 După integrarea în UE 5 Rase de vaci 5.1 Autohtone 5.2 Străine 6 Boli 7 Vaca în diferite tradiţii
[modifică] Descrierea speciei Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea variind după rasă. Capul are un bot lung, cu buze umede. Pe ele se găsesc nările. Ea are urechi mobile, şi ochii mari. De gât atarna o cută de piele, numita salbă. Coarnele sunt goale pe dinăuntru. Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găseşte o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete, învelite în copite cornoase, care protejează degetele. Vaca are pe mandibulă 6 incisivi laţi, tăioşi, îndreptaţi oblic înainte; pe maxilar ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol, numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafaţa lor creste de smalţ în formă de semilună.
[modifică] Hrănirea Stomacul vacii are 4 copartimente: burduf, ciur, foios şi cheag. Această alcătuire este adaptată la o hrană vegetală păscuta şi înghiţită repede. Burduful, voluminos, are o capacitate ce circa 20 de litri; în el se depozitează iarba. Ciurul şi foiosul au pereţii încreţiţi, iar în cheag se produce sucul digestiv.
Când paşte, vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi şi o retează cu incisivii, care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca îşi găseşte un loc de odihnă şi începe să rumege; ea este un erbivor rumegător. Iarba trece din burduf în ciur şi de aici în gură, unde este bine mestecată şi rumegată, prin mişcările mandibulei la stânga şi la dreapta. Iarba mestecată şi îmbibată cu salivă trece de data aceasta în foios şi de aici în cheag, unde se continuă digestia, care se termină în intestinul subţire.
[modifică] Înmulţirea O dată pe an, vaca dă naştere unui viţel, pe care îl hraneste cu lapte produs de mamele.
[modifică] Utilizări în economie
[modifică] În România Există 1,19 milioane de exploataţii cu 1,73 milioane vaci şi junici, cu o medie de 1,46 vaci / exploataţie. 98% din exploataţii sunt în cadrul sectorului privat.
[modifică] Până în 1989
[modifică] Perioada 1989 - 2003 După 1989 sectorul creşterii taurinelor s-a schimbat dramatic, atât în structură, cât şi în număr de animale. Numărul mare de taurine de aproximativ 6,2 milioane capete,din care 2,45 milioane erau vaci şi juninci (39%) a scăzut continuu. In 2003 erau în total 2,8 milioane taurine cu 1,75 milioane vaci şi juninci (62,3 %).
[modifică] După integrarea în UE
[modifică] Rase de vaci
[modifică] Autohtone Bălţata românească Roşia dobrogeană Sura de stepă Bruna de Maramureş Mocăniţa (rasă de vacă
